Am rămas nemișcată în pragul sufrageriei, încercând să înțeleg ce tocmai auzisem. Ștefan era alb la față, iar cutia frumos împachetată zăcea pe podea, lângă pantofii lui. Fiica mea, Sofia, se uita nedumerită la el, cu mâinile strânse la piept.

la mine cu ochii umezi.

— Pentru că nu știam că fostul tău soț este același Andrei Popa. Nu mi-ai spus niciodată numele lui complet, iar eu nu am întrebat. Când vorbeai despre el, îi spuneai doar Andrei. În orașul acesta sunt destui bărbați cu numele acesta.

Era adevărat. Evitasem să discut despre fostul meu soț pentru că voiam să-mi construiesc o relație nouă, fără să aduc permanent trecutul între noi. Nu-mi imaginasem că lipsa acelor detalii putea ascunde o legătură atât de tulburătoare.

— Și acum ce vrei să faci? am întrebat.

Ștefan s-a ridicat de pe canapea. A luat cutia de pe podea, dar nu a încercat să o deschidă sau să mi-o ofere. O ținea în mâini de parcă nu mai știa ce să facă cu ea.

— Cred că trebuie să plec.

— Să pleci? Ștefan, tocmai mi-ai spus că fostul meu soț a avut o relație cu sora ta