Am scos dosarul din geantă și l-am așezat pe genunchii tatălui meu. Vântul de septembrie răsfoia marginile documentelor, iar Bobiță stătea în fața noastră, cu șapca strânsă între mâini.

Am simțit un nod în gât.

— Ce poate fi mai greu?

— Să îmbătrânești și să vezi că unul dintre copiii tăi a uitat ce l-ai învățat.

Mi-au dat lacrimile.

— Tată, nu ai greșit tu.

— Poate. Dar tot doare.

I-am strâns mâna.

— Știu.

După câteva zile, am primit rezultatele verificărilor preliminare făcute de avocat și contabil, pe baza documentelor disponibile.

Din cei 357.000 de lei încasați în trei ani, aproximativ 18.000 de lei puteau fi justificați prin impozite, taxe și cheltuieli legate de proprietate. Alte 24.000 de lei fuseseră folosite pentru diverse plăți în interesul tatălui meu, deși unele necesitau documente suplimentare.

Restul de aproximativ 315.000 de lei nu avea, la acel moment, justificări care să arate că fusese cheltuit în beneficiul lui.

Nu însemna că fiecare leu fusese neapărat însușit ilegal. Dar însemna că sora mea avea foarte multe explicații de dat.

Avocatul a pregătit o notificare prin care îi