Am scos dosarul din geantă și l-am așezat pe genunchii tatălui meu. Vântul de septembrie răsfoia marginile documentelor, iar Bobiță stătea în fața noastră, cu șapca strânsă între mâini.

solicita să prezinte documentele lipsă și să clarifice destinația sumelor.

Între timp, tata a decis să schimbe modul în care îi erau administrate veniturile. Cu sprijinul avocatului și al băncii, a stabilit ca plățile viitoare din arendă să ajungă într-un cont controlat de el, cu asistența pe care o considera necesară.

De asemenea, a cerut ca situația cheltuielilor de la cămin să îi fie prezentată lunar, în scris.

— Vreau să știu cât costă fiecare lucru, mi-a spus. Nu sunt un copil.

Am zâmbit.

— Știu, tată.

— Atunci să nu mă mai trateze nimeni ca pe unul.

În noiembrie, Bobiță a efectuat plata de 59.500 de lei în contul indicat de tata, după ce documentele necesare au fost puse în ordine.

Când am văzut confirmarea, am început să plâng.

Era prima dată după trei ani când banii din pământul tatălui meu ajungeau acolo unde el hotărâse să ajungă.

Tata a privit documentul