Am scos dosarul din geantă și l-am așezat pe genunchii tatălui meu. Vântul de septembrie răsfoia marginile documentelor, iar Bobiță stătea în fața noastră, cu șapca strânsă între mâini.

timp că dragostea față de familie înseamnă să accepți orice explicație fără să pui întrebări.

Astăzi știu că poți să iubești pe cineva și, în același timp, să-i ceri să fie sincer.

Poți să ajuți fără să renunți la propria siguranță.

Și poți să respecți un părinte în vârstă fără să-i iei dreptul de a hotărî ce se întâmplă cu banii și bunurile lui.

Când am plecat de la fermă în ziua aceea, tata s-a întors încă o dată spre gardul de lemn.

— Tereza, a spus el, vezi stâlpul acela?

— Da.

— Încă stă în picioare după atâția ani.

Am zâmbit.

— Pentru că l-ai făcut cum trebuie.

Tata a încuviințat.

— Nu. Pentru că bunicul tău m-a pus să-l refac atunci când am greșit.

Am înțeles ce voia să spună.

Uneori, iubirea adevărată nu înseamnă să ascunzi greșelile celor dragi.

Înseamnă să ai curajul să le ceri să le repare.

Iar tata,