Am scos dosarul din geantă și l-am așezat pe genunchii tatălui meu. Vântul de septembrie răsfoia marginile documentelor, iar Bobiță stătea în fața noastră, cu șapca strânsă între mâini.

nu înțelegi cât de greu a fost să mă ocup de toate.

— Atunci explică-ne. Arată-ne documentele.

— Nu am de ce să dau socoteală!

— Ba tocmai asta trebuie lămurit, i-am spus. Sunt banii tatei.

A închis telefonul.

Trei zile mai târziu, a venit la cămin fără să ne anunțe.

Eu eram acolo, ajutându-l pe tata să-și aranjeze niște fotografii vechi într-un album.

Șerbanica a intrat în cameră cu pași repezi.

— Tată, trebuie să vorbim!

Tata și-a ridicat privirea.

— Bună, Șerbanica. Ia loc.

— Nu am venit să stau la povești. Ce înseamnă că ai revocat procura?

— Înseamnă că nu mai vreau să-mi administrezi banii.

— Dar eu m-am ocupat de toate timp de trei ani!

— Tocmai de aceea vreau să știu ce ai făcut.

Șerbanica s-a uitat spre mine.

— Tu l-ai întors împotriva mea!

Tata a lovit ușor cu palma în brațul scaunului.

— Uită-te la mine când vorbești!

Vocea lui nu era puternică,