Am scos dosarul din geantă și l-am așezat pe genunchii tatălui meu. Vântul de septembrie răsfoia marginile documentelor, iar Bobiță stătea în fața noastră, cu șapca strânsă între mâini.

dar avea o autoritate pe care o recunoșteam din copilărie.

Șerbanica s-a întors spre el.

— Tată…

— Tereza nu m-a întors împotriva nimănui. Mi-a arătat un document. Eu am pus întrebări. Iar tu trebuie să-mi răspunzi.

Sora mea și-a strâns geanta la piept.

— Ce vrei să știi?

— Unde sunt cei 357.000 de lei primiți din arendă în ultimii trei ani?

Șerbanica a înghițit în sec.

— Au fost cheltuieli.

— Ce cheltuieli?

— Pentru fermă. Pentru acte. Pentru impozite. Pentru întreținere.

Tata a rămas calm.

— Atunci arată-mi facturile.

— Nu le am la mine.

— Le poți aduce.

— Nu este atât de simplu!

Tata a privit-o îndelung.

— Șerbanica, nu te-am chemat aici ca să ne certăm. Te întreb unde sunt banii mei.

Sora mea a început să plângă.

— Nu înțelegi ce am făcut pentru tine!

— Atunci ajută-mă să înțeleg.

A urmat o tăcere lungă.

În cele din urmă, Șerbanica s-a așezat pe marginea patului.

— Am folosit