— Anastasia, iubita mea, a șoptit femeia. Slavă Domnului că ești în viață!

să plângă.

— Nici nu te voi duce înapoi, iubita mea.

— Așa ai spus și data trecută.

Am ridicat privirea.

— Despre ce vorbește?

Maria și-a șters lacrimile.

— Elena, fiica mea este căsătorită cu un om periculos.

Am rămas nemișcată.

— Ce i-a făcut?

— A izolat-o de toți. I-a luat telefonul. Nu o lăsa să iasă singură. Îi controla banii, vizitele, până și consultațiile medicale.

Anastasia și-a întors capul.

— Și tu ai știut.

Maria a coborât ochii.

— Da.

— Și nu ai făcut nimic!

Vocea fetei s-a frânt.

— Mi-ai spus să am răbdare. Că este stresat. Că după naștere o să se schimbe.

Maria a început să tremure.

— Am greșit, Anastasia.

— Nu ai greșit. M-ai lăsat singură!

Am privit-o pe Maria.

O cunoșteam din tinerețe.

Fusese o fată timidă, mereu speriată să nu supere pe cineva.

Dar acum vedeam în fața mea o femeie care purta o vinovăție cumplită.

— Cine este soțul ei? am

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy