„Nu înțelege.”
„Atunci învață-l.”
Și exact asta am făcut.
Purtând echipamentul meu căptușit de pompier forestier, intram în țarc în fiecare seară. Ori de câte ori Ghost sărea, spuneam un singur cuvânt.
„Ușor.”
Dacă își scotea ghearele, mă întorceam și nu îi acordam atenție. Dacă mă atingea fără să se agațe, rămâneam lângă el.
Timp de luni întregi s-a luptat să își controleze instinctele.
Apoi, într-o seară, am intrat purtând doar o haină groasă din flanel.
Ghost a sărit de pe platformă și s-a oprit la aproximativ jumătate de metru de mine. S-a ridicat pe picioarele din spate, tremurând de concentrare.
Mi-am deschis brațele.
Și-a așezat ambele labe din față pe umerii mei.
Toate ghearele au rămas ascunse.
Apoi și-a lipit fața de gâtul meu și a început să toarcă asemenea unui motor diesel la ralanti.
Mi-am îngropat fața în blana lui albă și am plâns.
„Băiat cuminte, Ghost.”
Acesta
Comments