— Bună ziua, mă numesc Margareta Dumitrescu. Vă sun în legătură cu nunta programată pentru luna septembrie, pe numele Bogdan Dumitrescu și Sonia Marinescu.

că, în sfârșit, vorbeam sincer.

— Bogdan, nu trebuie să alegi între mine și femeia pe care o iubești. Dar trebuie să înțelegi că niciuna dintre noi nu are dreptul să te oblige să renunți la cealaltă.

Ochii i s-au umplut de lacrimi.

— Îmi pare rău, mamă.

Am rămas nemișcată.

Aș fi vrut să-l iau imediat în brațe, așa cum făceam când era mic și se lovea la genunchi. Dar știam că de data aceasta o îmbrățișare nu putea rezolva totul.

— Pentru ce îți pare rău?

A ridicat privirea.

— Pentru că am lăsat-o să te trateze așa. Pentru că nu te-am apărat. Și pentru că ți-am spus că nu mai vreau să te văd.

Am simțit lacrimile curgându-mi pe obraji.

— Asta m-a durut cel mai tare, Bogdan.

S-a ridicat și s-a apropiat de mine.

— Știu.

L-am îmbrățișat. Pentru câteva clipe, am simțit din nou băiețelul care se agăța de mine după