sfârșitul anului școlar, liceul a organizat o întâlnire despre respect și prevenirea hărțuirii.
Sofia a fost invitată să vorbească.
La început a refuzat.
Nu voia să devină din nou subiectul tuturor discuțiilor.
Dar apoi s-a răzgândit.
În fața elevilor și profesorilor, a urcat pe scenă.
Nu purta medalie.
Nu avea kimono.
Era îmbrăcată simplu, într-o pereche de blugi și un pulover alb.
Exact ca în prima zi de școală.
— Când am venit aici, voiam să fiu invizibilă, a început ea.
Sala a amuțit.
— Credeam că, dacă nu deranjez pe nimeni, nimeni nu mă va deranja pe mine.
A făcut o pauză.
— Dar am învățat că uneori tăcerea nu oprește cruzimea.
A privit spre colegii ei.
— Eu am avut norocul să știu cum să mă apăr fizic. Dar asta nu înseamnă că a fost ușor. Și nu înseamnă că fiecare copil trebuie să știe să lupte pentru a fi lăsat în






Comments