Tiberiu a așteptat-o lângă intrarea în liceu.
Sofia s-a oprit imediat.
— Ce vrei?
Băiatul nu mai avea zâmbetul batjocoritor de altădată.
— Vreau să-ți spun ceva.
— Te ascult.
— Îmi pare rău pentru ce ți-am făcut.
Sofia nu a răspuns.
— Știu că nu mă crezi, a continuat el. Dar am fost un idiot.
Fata l-a privit atent.
— Nu a fost o glumă, Tiberiu.
— Știu.
— M-ai făcut să-mi fie frică să vin la școală.
Băiatul și-a coborât privirea.
— Îmi pare rău.
— Nu pot să uit doar pentru că îți ceri scuze.
— Înțeleg.
Sofia a făcut un pas înapoi.
— Sper să te schimbi. Dar trebuie să o faci pentru că ai înțeles ce ai greșit, nu pentru că te-au pedepsit.
Tiberiu a încuviințat.
— O să încerc.
Fata a plecat spre clasă.
Nu s-au împrietenit.
Și nici nu era obligată să-l ierte.
Dar pentru prima dată, Tiberiu nu încercase să o domine.
O ascultase.
La
Comments