deschisese ușa și mă invitase batjocoritor să văd cine era stăpână în casa noastră.
Atunci încercase să mă facă să mă simt mică.
Dar acum cuvintele lui nu mai aveau nicio putere asupra mea.
— Nu, Vlad, i-am răspuns. Nu trebuie să fiu stăpână peste nimeni.
El a ridicat privirea.
— Atunci?
Am zâmbit.
— Îmi este suficient să fiu stăpână pe propria mea viață.
A rămas tăcut.
I-am urat o zi bună și am plecat.
Nu m-am întors să văd dacă mă privește.
Nu mai aveam nevoie de aprobarea lui.
Și nici de regretul lui.
În seara aceea, am invitat două prietene la cină.
Am gătit paste, am deschis o sticlă de vin și am râs până târziu.
La un moment dat, una dintre ele m-a întrebat:
— Irina, dacă ai putea să-i spui ceva femeii care erai acum un an, ce i-ai spune?
M-am gândit câteva clipe.
Apoi am răspuns:
— Că sfârșitul
Comments