el.
— Inclusiv de un copil?
Tudor tăcu.
Cristina răspunse:
— Exact.
M-am întors spre ea.
— Și asta explică de ce îmi distrugi garajul în fiecare noapte cum?
Cristina își șterse lacrimile.
— Radu a murit acum trei luni.
Furia mea se opri.
— Ce?
— Accident de mașină.
Tudor își coborî privirea.
— Știam, spuse el.
Am întors capul spre el.
— Știai?
— Cristina m-a contactat.
— Și nu mi-ai spus.
— Nu.
În acel moment am înțeles că problema nu mai era o ușă de garaj.
Era un întreg capitol din viața soțului meu despre care nu știam nimic.
— Radu avea treizeci de ani, continuă Cristina. În ultimele luni din viața lui a început să-și caute tatăl. Voia doar să știe de ce fusese abandonat.
— Și l-a găsit?
Cristina clătină din cap.
— Nu.
— Atunci de ce faci asta?
Privirea ei se mută spre ușa garajului.
— Pentru că acolo este răspunsul.
M-am întors spre garaj.
— Unde?
Cristina arătă
Comments