Cineva îmi vopsea ușa garajului în negru în fiecare noapte

spre partea dreaptă a ușii.

— Sub vopseaua albă.

Nu înțelegeam.

Tudor însă înțelesese.

— Cristina, nu.

— Ai avut trei luni să-i spui.

Ea mă privi.

— Întreabă-l ce era scris pe ușa aceea înainte să vă mutați aici.

Am simțit un fior.

Casa fusese a părinților lui Tudor.

După moartea tatălui său, noi o renovaserăm complet.

Inclusiv garajul.

— Tudor?

El nu răspundea.

— Ce era scris?

— Marius a locuit aici o perioadă după ce plecase de acasă.

— Și?

— Într-o noapte, după o ceartă cu tata, a scris ceva pe ușa garajului cu vopsea neagră.

Am privit petele lăsate de Cristina.

— Ce?

Tudor șopti:

— O adresă.

Cristina explică restul.

Cu puțin înainte să moară, Radu găsise printre lucrurile bunicului o fotografie veche a casei.

Pe ușa garajului apărea, scrisă cu vopsea neagră, o adresă din Brașov.

Radu îi trimisese fotografia mamei sale.

Credea că putea avea legătură cu tatăl lui.

După moartea lui, Cristina

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy