când mi-a văzut fața.
— Natalie?
— Nunta nu mai are loc.
A scăpat aproape acul.
— Ce?
— Am nevoie de mama și tata. Și de pastor.
— Ce a făcut?
Am privit spre ușa din spatele meu.
— A făcut planuri pentru viața mea fără mine.
Paige nu mai puse nicio întrebare.
— Mă ocup.
Mama mea a început să plângă atunci când i-am explicat.
Nu pentru banii cheltuiți.
Nu pentru invitați.
Pentru mine.
Tata rămase tăcut mult timp.
Apoi întrebă:
— Ești sigură?
— Da.
Dădu din cap.
— Atunci mergem acasă.
Atât.
Nu „dar ce vor spune oamenii?”
Nu „poate exagerezi”.
Doar:
„Atunci mergem acasă.”
N-am să uit niciodată asta.
Seth mă găsi înainte să intrăm în biserică pentru a anunța invitații.
— Te rog, nu face asta.
— Am făcut-o deja.
— Trei ani, Natalie.
— Știu.
— Arunci trei ani pentru o conversație auzită pe hol?
— Nu.
M-am apropiat.
— Refuz să transform trei ani într-o viață întreagă doar pentru
Comments