Cu zece minute înainte de nunta noastră, l-am auzit pe logodnicul meu spunându-i surorii sale

că mi-e rușine să opresc totul cu zece minute înainte de nuntă.

— Putem rezolva asta.

— Atunci răspunde-mi la o singură întrebare.

— Orice.

— De ce ai crezut că după ce deveneam soția ta nu mai aveam de ales?

Deschise gura.

O închise.

— A fost doar o expresie.

— Nu.

Am clătinat din cap.

— A fost ceea ce gândeai atunci când credeai că eu nu te aud.

Nunta a fost anulată.

Nu a existat o scenă dramatică în fața altarului.

Nu l-am umilit în fața celor șaptezeci de invitați.

Pastorul a anunțat simplu că ceremonia nu va mai avea loc din motive personale.

Apoi eu m-am schimbat din rochia de mireasă.

În camera în care, cu o oră înainte, Paige îmi prinsese voalul în păr.

Când am tras fermoarul unei perechi de blugi, am început în sfârșit să plâng.

Paige mă îmbrățișă.

— Încă îl iubești.

— Da.

— Știu.

— Asta e partea cea mai rea.

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy