Nu avusese avere.
Nu avusese relații importante.
Dar niciodată nu trecuse nepăsător pe lângă cineva care avea nevoie de ajutor.
— Și tatăl dumneavoastră a scăpat?
Elena a zâmbit printre lacrimi.
— Da. A avut nevoie de mai multe operații, dar a supraviețuit.
Apoi a făcut o pauză.
— Iar câteva luni mai târziu, m-am născut eu.
Am privit-o surprins.
— Erați deja pe drum?
— Da. Mama era însărcinată în luna a cincea când tata a avut accidentul.
Elena și-a dus mâna la piept.
— Tata spunea mereu că, dacă Gheorghe Marinescu nu ar fi oprit în noaptea aceea, eu aș fi crescut fără tată.
Am simțit că mi se umezesc ochii.
— Doamne…
— De aceea a păstrat legătura cu el o vreme. Îi trimitea felicitări de sărbători și îl suna când putea.
Am încuviințat încet.
Îmi aminteam că tata primea uneori telefoane de la un șofer pe nume Nicolae.
Dar eram prea mic să înțeleg
Comments