cum mi se strânge stomacul.
— Cât valorează contractul?
— Dacă duc marfa la timp și în stare bună, primesc 18.000 de lei. Banii aceștia m-ar ajuta să achit o parte din datorii.
Am privit ceasul.
Era aproape ora șapte seara.
— Cât mai ai până la destinație?
— Aproximativ două ore, dacă traficul este bun.
Am zâmbit.
— Atunci ai timp.
Elena s-a ridicat.
— Trebuie să plec.
— Așteaptă puțin.
Am intrat în atelier și am luat o sticlă de apă și un sandviș din frigider.
— Uite. Pentru drum.
Femeia a început să râdă.
— Domnule Daniel, m-ați ajutat destul!
— Tata ar fi făcut la fel.
Elena m-a îmbrățișat.
— Vă mulțumesc din suflet.
— Drum bun. Și sună-mă când ajungi.
I-am dat numărul meu.
A urcat în camion și a pornit.
Am urmărit-o până când luminile vehiculului au dispărut după curbă.
Apoi am intrat în atelier.
Pe bancul de lucru se afla fotografia tatălui meu.
Am ridicat-o
Comments