de secundă, dar suficient.
„Eu… adică… toată lumea știe că—”
„Ce știe?” vocea lui a devenit și mai joasă. „Că îți permiți să dai ordine în locul meu? Că vorbești în numele meu? Sau că ai început să crezi povești pe care ți le-ai spus singură?”
Vanessa s-a înroșit.
Emilia a simțit că ceva se rupe în aer. Nu mai era doar despre ea.
„Nathan,” a spus ea calm, „nu am venit pentru scenă. Am venit pentru răspunsuri.”
El s-a uitat la ea lung.
Apoi a dat din cap. „În biroul meu. Acum.”
Au urcat fără să spună nimic. Ușa s-a închis în urma lor, iar zgomotul din birou a rămas jos, ca o lume separată.
Pentru câteva secunde, au stat unul în fața celuilalt.
Străini.
„Spune-mi direct,” a zis Emilia. „Ce se întâmplă aici? Cu banii. Cu ea. Cu tine.”
Nathan a oftat adânc și s-a așezat.
„Nu e
Comments