— Domnule colonel, nu este nevoie, a spus Olivia încet.

Știu, a spus Olivia.

Sorin a îmbrățișat-o.

— Bine ai venit acasă.

***

În următoarele ore au vorbit despre anii trecuți.

Despre familii.

Despre copii.

Despre colegii pierduți.

Și despre viața pe care fiecare încercase să și-o construiască după întoarcerea din misiune.

***

La un moment dat, Adrian a ridicat un pahar cu apă.

— Aș vrea să spun câteva cuvinte.

Toți au făcut liniște.

— Mulți ani am crezut că Olivia nu mai este printre noi.

A privit-o.

— Iar faptul că astăzi stă aici este un dar pe care nu mă așteptam să-l primesc.

***

Olivia și-a coborât privirea.

Adrian a continuat:

— Dar vreau să ne amintim și de cei care nu au avut aceeași șansă.

A rostit numele celor trei camarazi pierduți.

În sală s-a lăsat o liniște respectuoasă.

***

Olivia s-a ridicat.

— Pot să spun și eu ceva?

— Desigur.

Femeia a privit chipurile din jur.

— Mult timp am crezut că, dacă nu vorbesc despre

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy