ai echipei.
Olivia a ezitat.
— Nu știu dacă sunt pregătită.
— Nu trebuie să vii dacă nu vrei.
Femeia a privit fotografia veche de pe perete.
— Cine va fi acolo?
***
Adrian a început să enumere numele.
Oameni pe care Olivia nu îi mai văzuse de aproape douăzeci de ani.
Oameni cu care împărțise frigul, oboseala și frica.
Oameni despre care se întrebase adesea dacă își mai aminteau de ea.
***
— Voi veni, a spus în cele din urmă.
Colonelul a zâmbit.
— Mă bucur.
***
Reuniunea a avut loc într-o sală modestă, fără ceremonii spectaculoase.
Pe o masă erau fotografii, câteva albume și o lumânare aprinsă în memoria celor care nu se mai întorseseră.
Când Olivia a intrat, conversațiile s-au oprit.
Un bărbat cu părul alb s-a ridicat primul.
— Olivia?
Femeia a zâmbit.
— Bună, Sorin.
***
Bărbatul a făcut doi pași spre ea.
— Nu-mi vine să cred.
Și-a dus mâna la gură.
— Noi am crezut…
—
Comments