După 32 de ani de căsnicie, soțul meu refuza să mă lase să-i ating ghipsul de la piciorul drept

l-am închiriat.

— Pentru ce?

Nu răspunse.

Atunci m-am speriat cu adevărat.

Nu pentru că mă gândeam imediat la bani.

Ci pentru că după 32 de ani de căsnicie priveam un om pe care credeam că îl cunosc și nu aveam nicio idee ce ascunsese suficient de disperat încât să poarte un ghips fals.

— Ce este în seif, Cornel?

— Documente.

— Ce documente?

— Despre mine.

L-am privit fără să înțeleg.

— Ce poate fi atât de grav?

Își strânse buzele.

— Am fost concediat.

Am clipit.

— Când?

— Acum trei luni.

— Dar mergi la serviciu în fiecare dimineață.

— Plec de acasă în fiecare dimineață.

Era o diferență uriașă.

— Unde te duci?

— La bibliotecă. Uneori la o cafenea. Am căutat de lucru.

Mi-am dus mâna la gură.

— Și accidentul?

— N-a existat.

— Colegul care te-a adus?

— Fost coleg. L-am rugat să mă ajute.

— De ce?

Cornel începu să plângă.

Nu îl mai văzusem plângând de la înmormântarea