poveste fusese o minciună.
Din fericire, nu suferise o fractură serioasă.
După aceea am mers la seif.
Înăuntru nu erau bani.
Erau dosare.
Contracte.
Extrase bancare.
Notificarea de concediere.
Corespondență cu persoana căreia îi transferase banii.
Și, în partea de jos, un plic pe care scria:
MARIA
L-am luat.
— Ce este?
Cornel își acoperi ochii.
— O scrisoare.
Am deschis-o.
Fusese scrisă cu aproape două luni înainte.
„Maria,
dacă citești asta, înseamnă că nu am mai reușit să ascund ce am făcut…”
Am continuat.
Nu era o scrisoare de adio.
Era o mărturisire.
Scrisese fiecare sumă pe care o luase.
Fiecare minciună.
Fiecare încercare de a recupera banii.
Și o propoziție pe care n-am uitat-o niciodată:
„După 32 de ani în care ai crezut că sunt omul pe care te poți baza, mi-a fost mai ușor să inventez o fractură decât să te las să vezi că am eșuat.”
Am împăturit
Comments