de ce aveam eu să fac fără el.
I-am răspuns:
„Sunt în siguranță. Am nevoie de câteva zile să mă gândesc. Te rog să-mi respecți decizia.”
Am pus telefonul pe silențios.
În seara aceea, am comandat o supă caldă și am stat pe balcon, învelită într-o pătură. Aerul mirosea a lemn umed și a frunze căzute.
M-am gândit la începutul căsniciei noastre.
Robert avea douăzeci și opt de ani când ne-am cunoscut. Eu aveam douăzeci și șase. Era un bărbat muncitor, timid și atent, care îmi aducea flori culese de pe marginea drumului pentru că nu își permitea să cumpere buchete scumpe.
Ne căsătoriserăm într-o sâmbătă de vară, într-o biserică mică. După ceremonie, petrecuserăm cu familia și câțiva prieteni într-un restaurant modest.
În fotografia de la nuntă, Robert mă privea de parcă eram cel mai frumos lucru pe care îl văzuse vreodată.
Unde dispăruse bărbatul acela?
Și, mai important, când
Comments