de trei ori.
„Când am aflat, tu erai deja plecat.”
Mai jos:
„Trebuia să-ți spun imediat.”
„N-am făcut-o.”
„Aceasta este greșeala pentru care nu am nicio scuză.”
M-am ridicat atât de brusc, încât scaunul căzu.
— Șaizeci de ani!
Avocatul nu spuse nimic.
— Șaizeci de ani am numit-o soția mea!
M-am uitat la fotografia noastră de nuntă aflată pe perete.
Aceeași rochie albă cu flori albastre.
Eu, tânăr și slab, cu mâna în jurul taliei ei.
Dintr-odată, fotografia care fusese una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele părea dovada unei minciuni.
— Alexandru mai trăiește?
Avocatul ezită.
— Nu. A murit cu mulți ani în urmă.
— Și Irina știa?
— Din documentele pe care mi le-a oferit, da.
— Atunci de ce nu am rezolvat lucrurile după aceea?
— Asta trebuie să vă explice scrisoarea.
Am continuat.
„După moartea lui Alexandru, aș fi putut încerca să pun toate actele în ordine.”
„Dar până atunci trecuseră
Comments