alta.
Ce fusese Irina pentru mine?
Câteva săptămâni mai târziu am mers singur la cimitir.
Am luat scrisoarea cu mine.
M-am așezat lângă mormânt.
— Sunt foarte supărat pe tine, Irina.
Vântul mișca ușor florile.
— Și nu știu dacă te-aș fi iertat imediat dacă mi-ai fi spus cât încă trăiai.
Am zâmbit amar.
— Probabil că ne-am fi certat îngrozitor.
Am rămas acolo mult timp.
Apoi am scos din buzunar fotografia noastră de nuntă.
Noi doi.
Rochia albă.
Florile albastre.
Doi tineri care mâncaseră după ceremonie într-un restaurant ieftin pentru că nu aveau bani de altceva.
M-am uitat la băiatul care fusesem.
El nu știa nimic despre acte.
Dar știa că o iubea.
Apoi m-am gândit la următorii șaizeci de ani.
La nașterea copiilor.
La nopțile nedormite.
La facturi.
La vacanțe.
La boli.
La aniversări.
La toate diminețile în care mă trezeam și o găseam lângă mine.
— Știi ce este cel mai
Comments