nedrept? am spus privind piatra funerară.
Mi-am șters ochii.
— Că după toate astea încă te iubesc.
Nu însemna că minciuna ei devenise acceptabilă.
Nu devenise.
Irina îmi luase dreptul de a cunoaște un adevăr important despre propria mea viață.
Ar fi trebuit să-mi spună.
Cu cincizeci și nouă de ani înainte.
Cu patruzeci de ani înainte.
Chiar și cu o lună înainte să moară.
Oricând ar fi fost mai bine decât printr-o scrisoare după înmormântare.
Dar am refuzat să las ultimul ei secret să înghită fiecare zi care venise înaintea lui.
Acum am 86 de ani.
Pe noptieră țin două lucruri.
Fotografia de la nunta noastră.
Și scrisoarea Irinei.
Una îmi amintește de viața pe care am crezut că o trăiam.
Cealaltă îmi amintește că oamenii pe care îi iubim pot avea slăbiciuni și secrete pe care nu le-am fi crezut niciodată posibile.
Dacă mă întrebați dacă Irina a greșit,
Comments