După cinci ani de închisoare, s-a dus direct la mormântul femeii pe care o iubise. Dar când a șters ploaia de pe piatra funerară și a citit rândul de sub numele ei, fața i s-a albit…

a continuat să se joace.

Au trecut săptămâni.

Apoi luni.

Radu a venit când a promis că vine.

L-a învățat să meargă pe bicicletă. I-a reparat jucăriile. L-a dus împreună cu bunica la grădina zoologică. A stat lângă el când a avut febră.

Nu încerca să recupereze cinci ani.

Construia ziua următoare.

Într-o după-amiază, Matei l-a întrebat:

— Radu, tu de ce vii mereu la mine?

Întrebarea l-a prins nepregătit.

S-a așezat lângă el.

— Pentru că îmi place să fiu cu tine.

Matei s-a gândit câteva secunde.

— Și pentru că ești tata?

Radu a simțit că i se oprește inima.

Copilul îl privea foarte serios.

— Cine ți-a spus?

— Bunica. Am întrebat-o.

Radu nu știa ce să facă.

— Ești supărat?

Matei a clătinat din cap.

— Nu.

Apoi a ridicat mașinuța roșie.

— Mai vii și mâine?

Ochii lui Radu s-au umplut de lacrimi.

Nu l-a îmbrățișat cu forța și nu i-a cerut să-i