După cinci ani petrecuți în închisoare, Radu nu s-a dus acasă.

lunile următoare, a fost internată de mai multe ori. Eu aveam grijă de Matei, iar ea încerca să se recupereze.

Elena a făcut o pauză, încercând să-și stăpânească lacrimile.

— Când starea ei s-a agravat, m-a rugat să promit că nu îl voi lăsa pe Matei singur. Mi-a spus că vrea să te caute din nou și să lămurească totul. Dar timpul nu a mai avut răbdare cu ea.

Radu a privit fotografia de pe cutie. Oana zâmbea, ținând un bebeluș în brațe. Avea obrajii mai slabi decât și-i amintea el, dar ochii îi erau la fel de luminoși.

— A murit când Matei avea doar câteva luni?

— Aproape un an. A apucat să-i audă primele cuvinte și să-l vadă făcând câțiva pași sprijinit de mobilă. În ultimele zile, îl ținea lângă ea și îi povestea despre tine.

Radu a început să plângă din nou. Nu doar pentru Oana, ci și pentru