După cinci ani petrecuți în închisoare, Radu nu s-a dus acasă.

totul va fi bine. Știa că anumite adevăruri au nevoie de timp pentru a putea fi acceptate.

După câteva minute, Radu a reușit să se ridice.

— De ce nu mi-a spus nimeni? a întrebat. De ce m-ați lăsat să cred că Oana a murit și că nu mai am pe nimeni?

Elena a privit spre aleea pustie.

— Pentru că lucrurile au fost mai complicate decât îți imaginezi. Și pentru că eu am luat o decizie pe care nu știu dacă mi-o vei putea ierta vreodată.

Radu a încremenit. Nu mai era vorba doar despre un copil ascuns de el. În vocea femeii se auzea o vinovăție care îl făcea să se teamă de ceea ce urma să afle.

— Ce decizie?

— Hai să mergem undeva unde putem vorbi. Nu vreau să-ți povestesc toate astea în ploaie, lângă mormântul fiicei mele.

Radu a ezitat, apoi a așezat mașinuța la loc, între flori.