După înmormântarea mamei sale, Ana s-a dus la spital să-i ridice lucrurile personale

Popescu, așteptam telefonul dumneavoastră.

⠀

Ana simți un fior rece.

⠀

— Mă așteptați?

⠀

— Da. Mama dumneavoastră m-a rugat să vă ajut când veți fi pregătită să aflați adevărul. Și mai este cineva care așteaptă de foarte mult timp să vă cunoască.

⠀

⠀

Două zile mai târziu, Ana ajunse la București. Cabinetul avocatului se afla într-o clădire veche, aproape de centrul orașului. Când intră, o secretară o conduse într-un birou luminos, unde un bărbat de aproximativ șaizeci de ani o aștepta în picioare.

⠀

Avocatul Dumitrescu îi întinse mâna și o invită să ia loc. Pe birou se aflau mai multe dosare și o fotografie veche, în care mama ei apărea alături de un tânăr necunoscut.

⠀

— Acesta este Alexandru Marinescu, spuse avocatul, observându-i privirea. Tatăl dumneavoastră biologic.

⠀

Ana luă fotografia și o privi îndelung. Bărbatul avea ochii căprui, părul închis la culoare și un zâmbet timid. Își dădu seama că semăna cu el mai mult

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy