October 28, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Florin ținea foaia în mâini și o citea din nou, de parcă spera să găsească alte cuvinte.
Era o listă scrisă de mine, cu datele drumurilor la spital și ale vizitelor făcute după operație. Nu calculasem benzina, parcările sau timpul pierdut. Notasem altceva: cine venise când mi-a fost rău, cine mă ajutase să mă ridic din pat și cine se oprise măcar cinci minute să mă întrebe cum mă simt.
La sfârșitul listei scrisesem o singură propoziție: “Nu toate lucrurile care contează se pot transforma în bani.”
Florin a ridicat capul.
— Tată, asta e tot? O foaie cu niște date?
— Citește până la capăt.
A întors pagina. Pe verso scrisesem o întâmplare pe care nu i-o povestisem niciodată.
În noaptea de după operație, când eram încă slăbit și aveam dureri, mă întorsesem acasă cu ajutorul lui Florin. Mă lăsase la poartă, mă ajutase să cobor din mașină și plecase repede, spunând că trebuia să ajungă la serviciu a doua zi. Nu-l învinovățisem. Știam că avea treburile lui.
Dar, în aceeași noapte, mi se făcuse rău. Nu puteam să mă ridic să-mi iau apa de pe noptieră și abia reușisem să ajung la telefon. Îl sunasem pe Florin, dar nu răspunsese. Nu voiam să-l deranjez din nou, așa că încercasem să mă descurc singur.
Până la urmă, îl sunasem pe Ionuț. A venit în mai puțin de un sfert de oră, m-a ajutat să mă așez și a stat lângă mine până când m-am simțit în stare să cer ajutor medical. A doua zi m-a dus la control și a rămas cu mine până am terminat.
Florin a lăsat foaia pe masă.
— Nu mi-ai spus că ți s-a făcut rău în noaptea aceea.
— Nu voiam să te sperii. Și nici nu
Comments