După operația pe inimă, fiul meu mi-a trimis o factură pentru toate drumurile până la spital: “2.340 de lei, cu benzină cu tot, tată.” I-am plătit până la ultimul leu, fără să mă cert cu el. A doua zi, am mers la notar și mi-am schimbat testamentul.

voiam să-ți reproșez că nu ai răspuns. Știam că ai serviciu și copii.

— Dar Ionuț a venit?

— Da. Și nu mi-a cerut niciun ban.

Florin s-a așezat încet pe scaun. Îi dispăruse furia din privire, dar încă se străduia să-și apere poziția.

— Tată, eu am făcut drumurile acelea. Am plătit benzina. Am pierdut ore de muncă. Nu mi se pare greșit să-mi recuperez cheltuielile.

— Nu este greșit să discuți despre bani, Florin. Dacă îmi spuneai că ai probleme și că ai nevoie de ajutor, puteam să vorbim. Dar tu mi-ai trimis o factură după ce am ieșit din spital, fără să mă întrebi măcar dacă mă simt mai bine.

— Nu m-am gândit că o să te doară atât.

— Asta e problema, băiete. Nu te-ai gândit.

A rămas tăcut. Din curte se auzea vântul mișcând crengile merilor. Am privit spre fereastră, apoi m-am întors către el.

— Nu te-am scos din testament