După treizeci de ani petrecuți alături de același bărbat

inel.

Încă cred că un cuplu se dovedește în zilele obișnuite, în cumpărături, în medicamente, în tăcerile împărtășite și în nopțile grele.

Dar mai știu ceva.

Uneori, o propoziție spusă foarte târziu poate vindeca un colț al inimii despre care te prefăceai că nu este rănit.

Pe mine l-a vindecat.

Și în ziua aceea, după treizeci de ani, nu am devenit o altă femeie.

Am devenit, în sfârșit, ceea ce fusesem mereu pentru el.

După nuntă, viața noastră nu s-a schimbat spectaculos.

Nu ne-am mutat.

Nu am plecat într-o lună de miere exotică.

Nu am început să ne spunem „soțul meu” și „soția mea” la fiecare două minute.

În prima dimineață după căsătorie, Anton s-a trezit înaintea mea, a pus cafeaua la făcut și a uitat unde lăsase certificatul de căsătorie.

L-am găsit eu, între o factură la curent și un catalog vechi de bricolaj.

— Dacă îl pierdem chiar acum,

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy