Fiica mea mi-a propus să locuiesc în subsolul casei ei

puteam să pictez doar pentru plăcerea mea.

Am început cu flori.

Apoi am pictat copaci, case și câmpuri de grâu.

Într-o seară, am încercat să pictez silozul pe care îl vedeam de pe prispă. Cerul era portocaliu, iar camioanele păreau niște jucării mici așezate lângă clădirea uriașă.

Când am terminat, m-am uitat la tablou și am simțit o bucurie pe care nu o mai trăisem de ani întregi.

Făcusem ceva doar pentru mine.

Nu pentru soțul meu.

Nu pentru fiica mea.

Nu pentru nepoți.

Pentru mine.

În decembrie, domnul Brânduș a trecut pe la mine cu o pungă de mere și câteva lemne pentru soba mică din bucătărie.

— Cum vă descurcați, doamnă Iudita?

— Foarte bine. Casa e mai călduroasă decât pare.

A zâmbit.

— Mă bucur. Sincer, nu credeam că o să rămâneți prea mult. Majoritatea oamenilor vor ceva mai mare.

Am privit în jur.

Două camere, o baie mică, o