casă, Alexandru încercă să vorbească.
— Îmi pare rău.
Priveam înainte.
— Pentru ce?
— Pentru că nu ți-am spus.
— Mama te-a pus într-o situație imposibilă.
— Nu.
M-am întors spre el.
Nu mă așteptam la răspunsul acela.
— Mi-a cerut să păstrez secretul, continuă. Dar eu am ales să accept. Nu pot să dau vina pe ea pentru alegerea mea.
Am tăcut.
— Am crezut că o protejez.
— Pe cine?
Alexandru rămase câteva secunde fără răspuns.
— Pe amândouă.
— Exact asta este problema. Nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să fiu „protejată” de adevărul despre propria mea familie.
Nu ne-am mai spus nimic până acasă.
În următoarele săptămâni, viața noastră se împărți între două probleme care nu puteau fi confundate.
Boala mamei.
Și secretul ei.
Am însoțit-o la consultații.
Am ajutat-o cu programările.
Am stat lângă ea când îi era frică.
Dar nu am pretins că faptul că era bolnavă ștergea automat patruzeci de ani de
Comments