dosar.
Fotografii cu mama din tinerețe.
Scrisori.
Copii după câteva documente.
Nu încerca să-mi demonstreze că fusese un erou.
Din contră.
— Am făcut și eu greșeli, spuse. Am acceptat prea mult timp ca mama ta să decidă pentru toți trei.
— De ce?
— Pentru că eram laș.
Răspunsul mă surprinse.
— Ai fi putut să mă cauți.
— Da.
— Știai unde eram.
— Uneori, da.
— Atunci de ce nu ai venit la ușă?
Adrian își coborî privirea.
— Pentru că mi-am spus că respect dorința mamei tale. Adevărul este că mi-a fost frică să nu te fac să mă urăști înainte să mă cunoști.
— Și ai lăsat-o pe ea să decidă.
— Da.
Nu încercă să se scuze.
Am făcut un test ADN.
Nu pentru dramă.
Pentru certitudine.
Câteva săptămâni mai târziu, rezultatul confirma relația biologică.
Adrian Petrescu era tatăl meu.
Am citit rezultatul de trei ori.
Apoi am plâns.
Nu pentru că găsisem brusc „tatăl






Comments