Fiul meu mi-a arătat ușa și mi-a spus: „Ori îi ceri scuze soției mele chiar acum, ori pleci din casa noastră

noi.

— Bunica are nevoie să se odihnească și să meargă la doctor. Asta nu înseamnă că nu vă mai iubește.

— Ești bolnavă?

— Am niște probleme cu oasele și cu articulațiile. Medicii mă ajută să mă simt mai bine.

A rămas tăcut câteva secunde.

— De ce nu ne-ai spus?

Întrebarea lui m-a făcut să plâng.

Pentru că avea dreptate.

De ce nu le spusesem?

De ce ascunsesem atât de mult?

— Pentru că uneori și adulții fac greșeli, i-am răspuns. Am crezut că pot să fac totul singură.

— Bunico, eu nu vreau să faci totul.

Am strâns telefonul.

— Știu, dragul meu.

— Eu vreau doar să vii să ne vezi.

Am început să plâng în tăcere.

— Și eu vreau să vă văd.

Am vorbit aproape o jumătate de oră.

Mi-a povestit despre școală, despre un coleg nou și despre un proiect la care lucra.

Apoi mi-a dat-o la telefon pe Sofia.

Când i-am

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy