auzit vocea, am simțit că distanța dintre noi devenise, pentru câteva minute, mai mică.
După ce am închis, am rămas pe terasă.
Nora a venit lângă mine.
— Cum a fost?
Am zâmbit printre lacrimi.
— Mi-am auzit nepoții.
— Atunci a fost o zi bună.
⠀
***
⠀
Două zile mai târziu, Teodor m-a sunat.
Vocea lui era diferită.
Nu mai părea furios.
Părea obosit.
— Mamă, putem vorbi?
M-am așezat.
— Da.
A oftat.
— Hugo mi-a spus că ai probleme de sănătate.
— Da.
— De când?
— De aproape un an primesc tratament pentru osteoporoză. Am și dureri persistente de spate și de articulații.
A rămas tăcut.
— De ce nu mi-ai spus?
Am privit spre grădină.
— Pentru că nu voiam să crezi că mă plâng.
— Mamă…
— Și pentru că îmi era teamă că, dacă nu mai pot ajuta, nu veți mai avea nevoie de mine.
A urmat o tăcere lungă.
Apoi l-am auzit respirând greu.
— Nu știam că
Comments