Frații mei au tras la sorți cine o ia pe mama acasă. Când fratele cel mare a desfăcut bilețelul și a văzut că îi venise rândul, a strigat: „De ce eu, mă?! Eu nu sunt azil de bătrâni!” Mama stătea în prag și auzise fiecare cuvânt.

pe fratele tău, ascultă-mă pe mine.

Marian s-a întors spre ea.

— Mamă, cum ai putut să faci așa ceva? Suntem trei copii!

— Știu câți copii am, Marian. Eu v-am crescut pe toți trei.

În încăpere s-a făcut liniște.

— Acum un an, tatăl vostru a căzut în curte și și-a rupt piciorul. A stat la spital, apoi luni întregi a avut nevoie de ajutor. Vă mai amintiți?

Niciunul n-a răspuns.

— Pe tine, Marian, te-am sunat să ne duci la un control. Mi-ai spus că ai treabă la serviciu. Pe Costel l-am rugat să ne aducă medicamentele. Mi-a spus că nu poate veni până în weekend.

Costel a încercat să intervină.

— Mamă, aveam și noi problemele noastre!

— Știu, mamă. Toți avem. Dar Dan venea după serviciu, chiar dacă era obosit. Ne făcea cumpărăturile, ne ducea la doctor și ne repara ce se strica prin casă. Uneori pleca de la noi aproape de