data aceasta Galina o lăsă.
Hotărârea a venit după multe luni.
Instanța a analizat probele și circumstanțele în care fusese încheiat actul.
Donația a fost desființată.
Oksana a contestat.
Au urmat alte luni.
Dar, în cele din urmă, casa a revenit juridic în patrimoniul Elenei Petrovna.
Când avocatul le-a dat vestea, bătrâna nu a strigat.
Nu a râs.
A închis ochii și a spus doar:
— Serghei… ce s-a ales din noi?
Galina îi strânse mâna.
— Nu dumneavoastră ați făcut asta.
— Dar eu am semnat.
— Ați făcut o greșeală într-un moment în care erați vulnerabilă. Asta nu înseamnă că meritați să fiți aruncată în stradă.
Oksana nu a mai venit.
Dar într-o zi a trimis un mesaj.
„Sper că sunteți mulțumite. Copiii mei au rămas fără nimic.”
Elena Petrovna l-a citit.
Apoi i-a întins telefonul Galinei.
— Ce să-i răspund?
— Ce simțiți.
Bătrâna se gândi mult.
Apoi tastă singură:
„Copiii tăi nu
Comments