au rămas fără nimic. Au o mamă tânără și sănătoasă care poate munci pentru ei. Exact cum a muncit Galina pentru ai ei.”
Nu a mai venit niciun răspuns.
Primăvara următoare, Elena Petrovna s-a întors acasă.
Dar nu singură.
Galina și copiii veneau aproape zilnic.
Au reparat veranda.
Au văruit bucătăria.
Au plantat flori.
Într-o după-amiază, bătrâna o chemă pe Galina în camera ei.
Pe masă se aflau niște documente.
Galina încremeni.
— Ce sunt astea?
— Am fost la avocat.
— Elena Petrovna…
— Lasă-mă să termin.
Bătrâna zâmbi.
— De data asta am fost singură la discuție. Am citit tot. Mi-au explicat tot.
Galina se așeză.
— Și ce ați făcut?
— Mi-am pus lucrurile în ordine.
— Casa?
— Va fi împărțită așa cum am decis eu, în cunoștință de cauză, între nepoții mei, cu măsurile juridice pe care mi le-a recomandat avocatul.
Galina deschise gura.
— Nu trebuie să…
— Știu.
Elena Petrovna îi strânse mâna.
— Tocmai
Comments