trebuia să transforme suspiciunea în verdict.
Două zile mai târziu, analiza colierului aduse o surpriză.
Substanța din închizătoare nu era ceea ce Mariana se temuse.
Nu era o otravă misterioasă.
Nu era ceva care ar fi ucis-o prin simpla purtare a colierului.
Era un compus uleios amestecat cu reziduuri de adeziv și alte materiale care necesitau o examinare suplimentară pentru a stabili exact proveniența.
Dar tehnicianul observase ceva mult mai important.
Închizătoarea fusese modificată manual.
În interior exista un compartiment minuscul.
Și în acel compartiment fusese introdus un obiect electronic extrem de mic.
Mariana se uită la specialist.
— Ce este?
— Pare un dispozitiv de localizare.
A simțit că i se face frig.
— Adică cineva putea vedea unde merg?
— Trebuie verificat exact modelul și modul în care funcționează. Dar acesta pare să fi fost scopul modificării.
Atunci avertismentul bătrânei căpătă un sens complet diferit.
„Nu-l purta.”
Nu fusese vorba despre otrăvire.
Comments