când era comparată cu faptul că nu îi spusese nimic despre el.
— Voiam să știu unde ești, spuse în cele din urmă.
— De ce?
— Pentru că în ultima vreme mergeai des la Bran.
— Este casa mea.
— Mă temeam că vorbești cu cineva despre vânzare fără mine.
Mariana îl privi neîncrezătoare.
— Tu încercai să vinzi casa mea și te temeai că eu fac ceva fără tine?
Alexandru își coborî privirea.
Acolo se termină conversația.
Mariana a cerut divorțul.
Nu pentru un pahar cu apă tulbure.
Nu pentru un colier.
Ci pentru întregul șir de lucruri pe care acestea le scoseseră la lumină:
datorii ascunse,
presiuni financiare,
încercări de a controla un bun care nu-i aparținea,
și un dispozitiv de urmărire ascuns într-un cadou.
Casa bunicii a rămas a Marianei.
N-a vândut-o.
În primăvara următoare, a început să o renoveze.
Nu luxos.
A reparat acoperișul.
A schimbat instalația electrică.
A vopsit pereții.
Comments