Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Despre ce vorbești, Elena? m-a întrebat Radu, lăsând telefonul pe masă.
— Despre faptul că nu mai sunt sigură că vreau să rămân căsătorită cu tine.
A început să râdă, dar zâmbetul i-a dispărut când a văzut că nu glumesc.
— Pentru niște certuri cu mama? Serios?
Am așezat dosarul în fața lui.
— Nu, Radu. Pentru că ai fost dispus să pui în pericol locuința noastră fără să mă întrebi. Și pentru că, de fiecare dată când părinții tăi mă umilesc, tu te prefaci că nu auzi.
— Tata nu ne-ar face niciodată rău!
— Atunci de ce nu garantează cu propria lui casă?
Radu a rămas tăcut.
— Te-ai gândit vreodată la asta? l-am întrebat.
— A spus că locuința lor este deja implicată în alte obligații financiare.
Am simțit cum mi se strânge stomacul.
— Ce obligații?
— Nu știu exact.
— Și totuși voiai să semnez!
În clipa aceea, Radu și-a dat seama că nu mai avea cu ce să mă convingă.
A doua zi, Tiberiu a venit personal la noi. De data aceasta nu adusese nici pepene, nici alte cadouri. Avea aceeași mapă cu documente.
— Elena, cred că avocatul acela te-a speriat inutil, a început el.
— Mi-a explicat ce risc îmi asum dacă semnez.
— Orice afacere presupune un risc.
— Atunci asumați-vi-l cu bunurile dumneavoastră.
Tiberiu a încremenit.
— Cum adică?
— Dacă proiectul este atât de sigur, de ce aveți nevoie tocmai de apartamentul nostru?
Socrul meu și-a îndreptat spatele.
— Pentru că banca nu acceptă momentan alte garanții din partea mea.
— Din ce motiv?
A ezitat.
— Am niște credite mai vechi.
— Cât de mari?
— Elena, nu cred că trebuie să discutăm fiecare detaliu.
Am închis mapa și i-am împins-o înapoi.
— Atunci nici eu nu am ce semna.
Chipul lui s-a schimbat. Pentru prima dată, omul care vorbea mereu politicos și-a pierdut răbdarea.
—
Comments