„În casa asta tu nu însemni nimic! Să nu uiți niciodată cine hotărăște aici!”, mi-a spus soacra mea, în timp ce îmi arăta cu propriul mop cât de prost făceam curățenie. Eu plătisem aproape integral apartamentul, dar soțul meu stătea pe canapea și îi dădea dreptate mamei lui

Radu, explică-i soției tale că familia trebuie să se ajute!

Soțul meu s-a uitat când la tatăl lui, când la mine.

— Elena, poate putem găsi o soluție…

— Am găsit-o deja. Nu garantăm cu apartamentul.

Atunci Tiberiu a strâns documentele și a plecat fără să-și ia rămas-bun.

În aceeași seară m-a sunat Sanda.

— Să-ți fie rușine! Băiatul meu te-a primit în familia noastră, iar tu te porți de parcă noi am fi niște străini!

— Doamnă Sanda, nu vă datorez economiile mele pentru că m-am căsătorit cu fiul dumneavoastră.

— O femeie care își iubește soțul nu face asemenea calcule!

— Dar un bărbat care își iubește soția îi cere să riște casa fără să-i spună adevărul?

Sanda a început să țipe.

Am închis telefonul.

În următoarele zile, Radu a încercat să mă convingă că exageram. Îmi repeta că tatăl lui fusese doar bine intenționat și că mama lui avea un caracter mai dificil.