în clarificarea faptelor.
⠀
Într-o după-amiază de primăvară, Bianca a mers la mormântul tatălui ei. A așezat un buchet de flori albe și a scos din geantă fotografia primită de la Constantin.
⠀
— Tată, am aflat în sfârșit o parte din adevăr, a șoptit. Îmi pare rău că a durat atât de mult.
⠀
Vântul mișca ușor frunzele copacilor, iar în cimitir era liniște. Bianca a rămas acolo mult timp, povestindu-i tatălui ei despre tot ce se întâmplase. Despre nuntă, despre noaptea în care fugise din vilă și despre felul în care viața ei se schimbase într-o singură clipă.
⠀
Când s-a ridicat să plece, a privit încă o dată fotografia. Pentru prima dată, nu mai simțea doar durere. Simțea și recunoștință pentru faptul că supraviețuise și că avusese șansa să afle adevărul.
⠀
În drum spre casă, a trecut pe lângă un magazin cu rochii de mireasă. În vitrină era expusă o rochie albă,
Comments