M-am întors.
— Nu folosi cuvântul ăsta.
— Ce?
— „Greșeală”.
M-am apropiat de el.
— O greșeală este să pui zahăr în loc de sare. Patru luni de mesaje, întâlniri și minciuni reprezintă o serie de decizii.
Nu răspunse.
— Și vreau cheia.
— Ce cheie?
— De la casa mea.
— Casa noastră.
— Nu. Casa pe care am moștenit-o înainte să te cunosc. Dă-mi cheia.
A scos-o din buzunar.
Am luat-o.
Știam că o cheie putea fi copiată.
Așa că în dimineața următoare aveam să mă ocup și de încuietori.
La ora opt dimineața eram deja la telefon.
Am contactat un avocat.
I-am explicat când fusese înregistrată căsătoria, ce bunuri aveam înainte de ea și ce documente semnaserăm.
Răspunsul nu a fost dramatic.
Nu exista un buton magic care să șteargă ultimele douăzeci și patru de ore.
Trebuiau verificate actele și legea aplicabilă, apoi aleasă procedura corectă.
Exact asta am făcut.
Apoi am verificat conturile.
Nu
Comments