ÎN ZIUA PROPRIEI MELE NUNȚI AM VENIT CU UN OCHI ÎNVINEȚIT

a lui doar pentru că urma să mă căsătoresc cu el.

Și nici un contract obținut prin presiune și violență nu era ceva ce eu trebuia să accept în tăcere.

În săptămânile următoare, telefonul meu a fost plin de mesaje.

Unii invitați își cereau scuze.

Alții spuneau că nu înțeleseseră ce se întâmpla.

Un văr mi-a scris:

„Am crezut că Danilo glumește.”

Am citit mesajul de trei ori.

Apoi i-am răspuns:

„Și vânătaia mea care era partea amuzantă?”

Nu mi-a mai răspuns.

Mama a venit la mine după aproape o lună.

Nu am lăsat-o să intre imediat.

Am stat în prag.

— Vreau să vorbim, spuse.

— Vorbim aici.

Păru rănită.

Dar acceptă.

— Nu am știut că te va lovi.

— Te cred.

Ridică surprinsă ochii.

— Atunci…

— Dar m-ai văzut după ce o făcuse.

Tăcu.

— Ai văzut vânătaia.

Ochii i se umplură de lacrimi.

— Da.

— L-ai auzit recunoscând în fața tuturor că el

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy