mi-a făcut-o.
— Da.
— Și ai râs.
Mama începu să plângă.
— Mi-a fost rușine.
— De mine?
— De situație. De oameni. Nu știam cum să reacționez.
Am clătinat din cap.
— Asta este problema, mamă. Toată viața ai fost mai speriată de ceea ce cred oamenii decât de ceea ce mi se întâmplă mie.
Nu a încercat să se apere.
Pentru prima dată.
— Îmi pare rău.
— Știu.
— Mă poți ierta?
Am inspirat adânc.
— Poate.
Fața i se lumină pentru o fracțiune de secundă.
— Dar nu astăzi.
Au trecut luni.
Auditul a identificat suficiente nereguli încât anumite contracte să fie reziliate și unele tranzacții să fie cercetate mai departe.
Nu toate suspiciunile mele s-au confirmat.
Și am învățat să nu am nevoie ca fiecare bănuială să devină adevăr pentru ca ceea ce trăisem să fie suficient de grav.
Danilo mă lovise.
Încercase să mă constrângă.
Își bătuse joc de violența lui în fața unei
Comments